Protopopiatul Lăpuș
episcopia ortodoxă a maramureșului și sătmartului
Scurt Istoric
Viaţa socială a satului, sau mai precis a ţăranului român, în special în Ardeal, înainte de eliberarea naţională a acestuia, se desfăşura în jurul bisericii, în cadrul parohiei. Funcţionarii stăpânilor de alt neam, din acele vremuri, nu-l înţelegeau şi nu-i cunoşteau nici limba. De aceea, ţăranul, recurgea totdeauna şi cu toate păsurile, la preot, care era din neamul lui şi-l înţelegea.
Preotul, deci pe lângă că le boteza copiii, le cununa mirii, le prohodea morţii, el era şi sfătuitorul, învăţătorul, medicul şi chiar judecătorul credincioşilor lui, era părintele sufletesc al sătenilor alături de care trăia, împărtăşea aceeaşi soartă cu ţăranul, din care se trăgea, pe care îl îndruma şi ale cărei pricini, la nevoie, le judeca. În cazurile când cei judecaţi considerau că preotul nu le-a înţeles pe deplin păsul şi ca atare soluţia dată de acesta le părea nesatisfăcătoare, ei se adresau organului superior al acestuia şi anume protopopiatul tractual, iar nu organelor justiţiei civile de stat.
Protopopul fiind tot din neamul lui, de obicei cu o învăţăturî mai mare şi primul între preoţi, alesul acestora şi al mirenilor, se bucura de mare încredere între săteni, iar împricinaţii de obicei se mulţumeau cu soluţiile date de acesta în pricinile recurate.
În această situaţie, protopopul apărea şi ca organ de jurisdicţie, în pricinile ţăranului român.
Apoi, pe lângă munca de îndrumare şi control a activităţii preoţilor, protopopul se preocupa şi de desfăşurarea învățământului confesional, de dezvoltarea culturală şi chiar economică a parohiilor din tractul său, deci era unicul organ naţional pe care-l preocupa îndeaproape întrega viaţă socială a parohiilor, a satelor şi ca atare a ţăranului din tractul său, urmărind ridicarea nivelului cultural, moral, economic şi deci bunăstarea acestuia, de obicei prin asociaţia "Astra" prin diferite forme de cooperaţie.
De aceea considerăm util ca cele ce urmează să arătăm evoluţia protopopiatului din Ţara Lăpuşului, în ultimele două secole.
În urma unor verificări sumare printre documentele aflate la Arhivele Statului din Baia Mare şi anume în fondul nr. 20 al Protopopiatului Solnoc II, inventar nr. 41, 42 şi fondul nr. 20 al Protopopiatului Cetatea de Piatră, inventar nr. 68 precum şi broşura intitulată "Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului 1919 - 1930" de Dr. Sebastian Stanca - consilier eparhial, editată în 1930, am putut desprinde câteva date în legătură cu trecutul protopopiatului ortodox român din Ţara Lăpușului.
Primul document aflat aparţine anului 1841 şi e un protocol ce pare că ar fi al protopopiatului Muncel (din tractul Dejului), dar el este de fapt al arhivei Solnocului II şi este scris cu litere chirilice.
Documentele cercetate şi în special corespondenţa Episcopiei Sibiu şi ceea a oficiilor parohiale, ne arată că Protopopiatul din Ţara Lăpuşului, în cursul timpului a purtat diferite denumiri, şi anume:
Protopopiatul Solnocului;
Protopopiatul Solnocului II;
Protopopiatul Solnocului interior;
Protopopiatul Solnocului de mijloc;
Protopopiatul Solnocului de sus;
Protopopiatul Cetatea de Piatră;
Protopopiatul Lăpuşului.
Sediul protopopiatului de obicei coincide cu cel al parohiei deservite de protopopul tractului, ba uneori chiar cu comuna de domiciliu al acestuia. Din aceste motiv, în special mirenii, dar şi unii preoţi, în corespondenţele lor denumeau protopopiatul după domiciliul protopopului. Astfel instituția aceasta mai apare şi sub denumirile: Protopopiatul Muncel sau Cărpiniş, localităţi care se află chiar în afara zonei Ţării Lăpuşului, prima în protopopiatul Dejului, iar a doua în protopopiatul Chioarului. Această situaţie s-ar putea explica fie prin aceea că, pentru scurt timp, comunele Ţării Lăpuşului ar fi aparținut protopopiatelor respective, fie prin aceea că titularii acelor protopopiate ar fi girat temporar protopopiatul vacant din Ţara Lăpuşului. Numai în asemenea împrejurări a putut apare corespondenţa Cărpinişului şi a Muncelului în cadrul documentelor protopopiatului Solnocului II şi corespondenţa protopopiatului Solnocului II în cadrul documentelor protopopiatului Cărpiniş.
Ţinând seama de corespondenţa Episcopiei Sibiu - organul tutelar al acestor parohii - urmează a se considera că denumirea oficială a protopopiatului, în perioada verificată, s-a sucedat precum urmează:
Între anii 1841 - 1881 - Protopopiatul Solnocului II
Între anii 1881 - 1905 - Protopopiatul Solnocului
Între anii 1906 - 1923 - Protopopiatul Cetatea de Piatră
Iar după anul 1925 - Protopopiatul Lăpuş
Dar, uzanțele par să fi fost mai tari decât ordonatele oficiale, căci diferitele acte de corespondenţă din perioadele cercetate arată că de fapt denumirea şi sediul protopopiatului s-a succedat după cum urmează:
Între anii:
1841 - 1848 apare ca Protopopiatul Solnocului interior, cu sediul în comuna Muncelului, comună în afara zonei Lăpuşului
1849 - 1851 apare ca Tractul Solnocului cu sediu în comuna Muncel
1852 - 1857 apare ca Tractul Solnocului de mijloc, cu sediul în comuna Rohia
1858 - 1868 apare ca Tractul Solnocului cu sediul tot în comuna Rohia
1869 pentru acest an nu s-a găsit acte printre documentele Solnocului, însă în documentele protopopiatului Cetatea de Piatră se spune că la acest protopopiat aparţin şi 8 comune din Nordul Ţării Lăpuşului.
1870 - 1874 apare ca Tractul Solnocului II, cu sediul în comuna Cupşeni
1878 - 1880 apare ca Tractul Solnocului II, cu sediul ]n comuna Cupşeni şi are 16 parohii
1881 în acest an, conform actului nr. 3917 din 16 decembrie 1881 dat în şedinţa plenară a consorţiului arhidiecezan din Sibiu, se face o nouă arondare a protopopiatelor şi ca urmare ia naştere Protopopiatul Solnocului "cu locul central la Borcut", dar sediul de fapt rămâne tot la Cupşeni. Acestui nou protopopiat al Solnocului aparţin 16 parohii din fostul protopopiat al Solnocului II şi anume: Borcut, Costeni, Cupşeni, Dobric, Dobriţinaş, Poiana porcului, Rogoz, Rohia, Stoiceni, Suciul de jos, Ungureni, Văleni.
1881 - 1905 apare deci Protopopiatul Solnocului cu sediul în comuna Cupşeni, cu toate că are ficsat ca "loc central comuna Borcut"
1906 în acest an în toată dieceza se organizează protopopiate mai mari. La noi situaţia a fost mai uşoară, deoarece protopopiatul Solnocului devenind vacant, s-a contopit cu protopopiatul Cetăţii de Piatră, aflat şi el vacant, protopopiatele unite au luat o singură denumire şi anume aceea de Cetatea de Paitră cu reşedinţa, permanentă de acum, în Lăpuşul unguresc (Târgu Lăpuş). Parohiile protopopiatului mărit sunt: Borcut, Costeni, Cupşeni, Dobric, Dobriţinaş, Ineu, Libotin, Maşca, Peteritea, Poiana porcului, Rogoz, Rohia, Stoiceni, Suciu de jos, Ungureni, Văleni plus parohiile: Berinţa, Bercheş, Coplanic, Cărbunar, Cărpiniş, Ciocotiş, Curtuiuşul mic, Făureşti, Fînaţe, Finteuşul mare, Leschia, Selniţa, Trestia, Vălenii Somcuţii, Secătura.
Pe ultima filă scrisă, a registrului de intrare şi ieşire a protopopiatului Solnocului, din aul 1905/1906 se află următoarea inscripţie:
"În înţelesul ordinului Veneratului Consorţiu Arhidiecezan din 6 februarie 1906 nr. 836 Plen. împotrocolat sub nr. 68 al acestui protocol, tractele Cetatea de Piatră şi Solnoc s-a contopit într-un tract sub numirea protopresbiterului "Cetatea de Piatră" care cu începere din 15/28 aprilie 1906 a început a funcţiona ca element social bisericesc de sine stătătoriu, deschizîndu-se registre noauă; - deci acest protocol s-a încheiat şi dimpreună cu actele induse în el s-a predat din partea mea nou denumitului administrator protopresbiterial al tractului contopit Vasile Duma fost paroh în Jabeniţa tractul Reghinului săsesc, ceeace prin subscriere se confirmă".
"Cupşeni, în 18 Aprilie (1 Mai nou) 1906."
"S.S. Teodor Herman
Protopersbiter al tractului Dej, ca administrator protopresbiterial al fostului tract Solnoc"
"Am primit
S.S. Vasile Duma adm. prot. al tractului Cetatea de Paitră"
Notăm aici că Vasile Duma, a devenit mai târziu episcop al Argeşului.
Între anii:
1906 - 1922 apare deci protopopiatul Cetatea de Paitră cu sediul în Lăpuşul Unguresc.
1923 în acest an, în şedinţa de la 4/17 Aprilie 1923, Sinodul hotărăște reînființarea tractului protopopresbiterial Chioar (care înainte de contopirea sa cu Tractul Solnocului purta denumirea de Cetatea de Piatră) şi cu această ocazie se reorganizează tractul Lăpuşului care rămâne tot cu denumirea de Cetatea de Piatră şi avea 21 de parohii şi anume: Baba, Boiereni, Borcut, Costeni, Coroieni, Cupşeni, Dobric, Dobriţinaş, Ineu, Lăpuşul unguresc, Libotin, Maşca, Peteritea, Poiana porcului, Rogoz, Rohia, Stoiceni, Suciu de jos, Ungureni, Văleni, Vima mică.
1925 în acest an, şi anume începând din luna 1925, data intrării în vigoare a legii pentru unificarea administrativă, protopopiatul şi-a luat denumirea de Protopopiatul Lăpuşului după denumirea oficială a plăşii în care îşi desfăşura activitatea.
1968 odată cu reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, care a avut loc în anul 1968, când s-au înfiinţat judeţele şi s-au desfiinţat judeţele, atunci şi-a încetat activitatea şi protopopiatul raionului Lăpuş (înfiinţat în această formă în anul 1950), iar parohiile sale au fost trecute la protopopiatul judeţean din Baia Mare.
1976 în acest an Protopopiatul Lăpuşului s-a reînfiinţat reluându-şi activitatea anterioară.
CONDUCEREA
protopopiatului a fost înfăptuită precum urmează:
1841 - 1845 de Ioan Greble, administrator protopopesc, Muncel
1841 - 1851 de Ioan Greble, protopop Muncel,
1852 - 1868 de Vasile Cosma, administrator protopopesc, Rohia
1869 ............................................................................
1870 - 1871 de Samuil Cupşa, administrator protopopesc, Cupşeni
1872 - 1905 de Samuil Cupşa, protopop, Cupşeni
1905 - 1906 de Teodor Herman, administrator protopopesc, Lăpuşul Unguresc
1906 - 1911 de Vasile Duma, protopop, Lăpuşul Unguresc
1912 - 1920 de Andrei Ludu, protopop, Lăpuşul Unguresc
1921 - 1928 de Zaharie Man, protopop, Târgu Lăpuşului
1921 - 1931 de Nicolae Gherman, administrator protopopesc, Târgu Lăpuşului
1932 - 1948 de Ştefan Ghaţiei, protopop, Târgu Lăpuşului
1948 - 1949 de Pavel Pieu, protopop, Târgu Lăpuş
1949 - 1950 de Gherghe Todea, protopop, Târgu Lăpuş
1950-1951 de Teodor Ungur, protopop, Târgu Lăpuş
1951 - 1952 de Dionisie Gog, protopop, Târgu Lăpuş
1952 - 1968 de Petru Şuteu, protopop, Târgu Lăpuş
1968 - 1976 protopopiatul a fost desfiinţat
1976 - 1983 de Augustin Mureşan, protopop, Târgu Lăpuş
1983 - 2013 de Ioan Ciceu, protopo, Târgu Lăpuș
Din luna noiembrie 2013 conducerea protpopiatului este încredințată, de către IPS Iustinian Chira, preotului Florin Stan, preot al parohiei Tg. Lăpuș II - Înalțarea Domnului.
Preotul, deci pe lângă că le boteza copiii, le cununa mirii, le prohodea morţii, el era şi sfătuitorul, învăţătorul, medicul şi chiar judecătorul credincioşilor lui, era părintele sufletesc al sătenilor alături de care trăia, împărtăşea aceeaşi soartă cu ţăranul, din care se trăgea, pe care îl îndruma şi ale cărei pricini, la nevoie, le judeca. În cazurile când cei judecaţi considerau că preotul nu le-a înţeles pe deplin păsul şi ca atare soluţia dată de acesta le părea nesatisfăcătoare, ei se adresau organului superior al acestuia şi anume protopopiatul tractual, iar nu organelor justiţiei civile de stat.
Protopopul fiind tot din neamul lui, de obicei cu o învăţăturî mai mare şi primul între preoţi, alesul acestora şi al mirenilor, se bucura de mare încredere între săteni, iar împricinaţii de obicei se mulţumeau cu soluţiile date de acesta în pricinile recurate.
În această situaţie, protopopul apărea şi ca organ de jurisdicţie, în pricinile ţăranului român.
Apoi, pe lângă munca de îndrumare şi control a activităţii preoţilor, protopopul se preocupa şi de desfăşurarea învățământului confesional, de dezvoltarea culturală şi chiar economică a parohiilor din tractul său, deci era unicul organ naţional pe care-l preocupa îndeaproape întrega viaţă socială a parohiilor, a satelor şi ca atare a ţăranului din tractul său, urmărind ridicarea nivelului cultural, moral, economic şi deci bunăstarea acestuia, de obicei prin asociaţia "Astra" prin diferite forme de cooperaţie.
De aceea considerăm util ca cele ce urmează să arătăm evoluţia protopopiatului din Ţara Lăpuşului, în ultimele două secole.
În urma unor verificări sumare printre documentele aflate la Arhivele Statului din Baia Mare şi anume în fondul nr. 20 al Protopopiatului Solnoc II, inventar nr. 41, 42 şi fondul nr. 20 al Protopopiatului Cetatea de Piatră, inventar nr. 68 precum şi broşura intitulată "Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului 1919 - 1930" de Dr. Sebastian Stanca - consilier eparhial, editată în 1930, am putut desprinde câteva date în legătură cu trecutul protopopiatului ortodox român din Ţara Lăpușului.
Primul document aflat aparţine anului 1841 şi e un protocol ce pare că ar fi al protopopiatului Muncel (din tractul Dejului), dar el este de fapt al arhivei Solnocului II şi este scris cu litere chirilice.
Documentele cercetate şi în special corespondenţa Episcopiei Sibiu şi ceea a oficiilor parohiale, ne arată că Protopopiatul din Ţara Lăpuşului, în cursul timpului a purtat diferite denumiri, şi anume:
Protopopiatul Solnocului;
Protopopiatul Solnocului II;
Protopopiatul Solnocului interior;
Protopopiatul Solnocului de mijloc;
Protopopiatul Solnocului de sus;
Protopopiatul Cetatea de Piatră;
Protopopiatul Lăpuşului.
Sediul protopopiatului de obicei coincide cu cel al parohiei deservite de protopopul tractului, ba uneori chiar cu comuna de domiciliu al acestuia. Din aceste motiv, în special mirenii, dar şi unii preoţi, în corespondenţele lor denumeau protopopiatul după domiciliul protopopului. Astfel instituția aceasta mai apare şi sub denumirile: Protopopiatul Muncel sau Cărpiniş, localităţi care se află chiar în afara zonei Ţării Lăpuşului, prima în protopopiatul Dejului, iar a doua în protopopiatul Chioarului. Această situaţie s-ar putea explica fie prin aceea că, pentru scurt timp, comunele Ţării Lăpuşului ar fi aparținut protopopiatelor respective, fie prin aceea că titularii acelor protopopiate ar fi girat temporar protopopiatul vacant din Ţara Lăpuşului. Numai în asemenea împrejurări a putut apare corespondenţa Cărpinişului şi a Muncelului în cadrul documentelor protopopiatului Solnocului II şi corespondenţa protopopiatului Solnocului II în cadrul documentelor protopopiatului Cărpiniş.
Ţinând seama de corespondenţa Episcopiei Sibiu - organul tutelar al acestor parohii - urmează a se considera că denumirea oficială a protopopiatului, în perioada verificată, s-a sucedat precum urmează:
Între anii 1841 - 1881 - Protopopiatul Solnocului II
Între anii 1881 - 1905 - Protopopiatul Solnocului
Între anii 1906 - 1923 - Protopopiatul Cetatea de Piatră
Iar după anul 1925 - Protopopiatul Lăpuş
Dar, uzanțele par să fi fost mai tari decât ordonatele oficiale, căci diferitele acte de corespondenţă din perioadele cercetate arată că de fapt denumirea şi sediul protopopiatului s-a succedat după cum urmează:
Între anii:
1841 - 1848 apare ca Protopopiatul Solnocului interior, cu sediul în comuna Muncelului, comună în afara zonei Lăpuşului
1849 - 1851 apare ca Tractul Solnocului cu sediu în comuna Muncel
1852 - 1857 apare ca Tractul Solnocului de mijloc, cu sediul în comuna Rohia
1858 - 1868 apare ca Tractul Solnocului cu sediul tot în comuna Rohia
1869 pentru acest an nu s-a găsit acte printre documentele Solnocului, însă în documentele protopopiatului Cetatea de Piatră se spune că la acest protopopiat aparţin şi 8 comune din Nordul Ţării Lăpuşului.
1870 - 1874 apare ca Tractul Solnocului II, cu sediul în comuna Cupşeni
1878 - 1880 apare ca Tractul Solnocului II, cu sediul ]n comuna Cupşeni şi are 16 parohii
1881 în acest an, conform actului nr. 3917 din 16 decembrie 1881 dat în şedinţa plenară a consorţiului arhidiecezan din Sibiu, se face o nouă arondare a protopopiatelor şi ca urmare ia naştere Protopopiatul Solnocului "cu locul central la Borcut", dar sediul de fapt rămâne tot la Cupşeni. Acestui nou protopopiat al Solnocului aparţin 16 parohii din fostul protopopiat al Solnocului II şi anume: Borcut, Costeni, Cupşeni, Dobric, Dobriţinaş, Poiana porcului, Rogoz, Rohia, Stoiceni, Suciul de jos, Ungureni, Văleni.
1881 - 1905 apare deci Protopopiatul Solnocului cu sediul în comuna Cupşeni, cu toate că are ficsat ca "loc central comuna Borcut"
1906 în acest an în toată dieceza se organizează protopopiate mai mari. La noi situaţia a fost mai uşoară, deoarece protopopiatul Solnocului devenind vacant, s-a contopit cu protopopiatul Cetăţii de Piatră, aflat şi el vacant, protopopiatele unite au luat o singură denumire şi anume aceea de Cetatea de Paitră cu reşedinţa, permanentă de acum, în Lăpuşul unguresc (Târgu Lăpuş). Parohiile protopopiatului mărit sunt: Borcut, Costeni, Cupşeni, Dobric, Dobriţinaş, Ineu, Libotin, Maşca, Peteritea, Poiana porcului, Rogoz, Rohia, Stoiceni, Suciu de jos, Ungureni, Văleni plus parohiile: Berinţa, Bercheş, Coplanic, Cărbunar, Cărpiniş, Ciocotiş, Curtuiuşul mic, Făureşti, Fînaţe, Finteuşul mare, Leschia, Selniţa, Trestia, Vălenii Somcuţii, Secătura.
Pe ultima filă scrisă, a registrului de intrare şi ieşire a protopopiatului Solnocului, din aul 1905/1906 se află următoarea inscripţie:
"În înţelesul ordinului Veneratului Consorţiu Arhidiecezan din 6 februarie 1906 nr. 836 Plen. împotrocolat sub nr. 68 al acestui protocol, tractele Cetatea de Piatră şi Solnoc s-a contopit într-un tract sub numirea protopresbiterului "Cetatea de Piatră" care cu începere din 15/28 aprilie 1906 a început a funcţiona ca element social bisericesc de sine stătătoriu, deschizîndu-se registre noauă; - deci acest protocol s-a încheiat şi dimpreună cu actele induse în el s-a predat din partea mea nou denumitului administrator protopresbiterial al tractului contopit Vasile Duma fost paroh în Jabeniţa tractul Reghinului săsesc, ceeace prin subscriere se confirmă".
"Cupşeni, în 18 Aprilie (1 Mai nou) 1906."
"S.S. Teodor Herman
Protopersbiter al tractului Dej, ca administrator protopresbiterial al fostului tract Solnoc"
"Am primit
S.S. Vasile Duma adm. prot. al tractului Cetatea de Paitră"
Notăm aici că Vasile Duma, a devenit mai târziu episcop al Argeşului.
Între anii:
1906 - 1922 apare deci protopopiatul Cetatea de Paitră cu sediul în Lăpuşul Unguresc.
1923 în acest an, în şedinţa de la 4/17 Aprilie 1923, Sinodul hotărăște reînființarea tractului protopopresbiterial Chioar (care înainte de contopirea sa cu Tractul Solnocului purta denumirea de Cetatea de Piatră) şi cu această ocazie se reorganizează tractul Lăpuşului care rămâne tot cu denumirea de Cetatea de Piatră şi avea 21 de parohii şi anume: Baba, Boiereni, Borcut, Costeni, Coroieni, Cupşeni, Dobric, Dobriţinaş, Ineu, Lăpuşul unguresc, Libotin, Maşca, Peteritea, Poiana porcului, Rogoz, Rohia, Stoiceni, Suciu de jos, Ungureni, Văleni, Vima mică.
1925 în acest an, şi anume începând din luna 1925, data intrării în vigoare a legii pentru unificarea administrativă, protopopiatul şi-a luat denumirea de Protopopiatul Lăpuşului după denumirea oficială a plăşii în care îşi desfăşura activitatea.
1968 odată cu reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, care a avut loc în anul 1968, când s-au înfiinţat judeţele şi s-au desfiinţat judeţele, atunci şi-a încetat activitatea şi protopopiatul raionului Lăpuş (înfiinţat în această formă în anul 1950), iar parohiile sale au fost trecute la protopopiatul judeţean din Baia Mare.
1976 în acest an Protopopiatul Lăpuşului s-a reînfiinţat reluându-şi activitatea anterioară.
CONDUCEREA
protopopiatului a fost înfăptuită precum urmează:
1841 - 1845 de Ioan Greble, administrator protopopesc, Muncel
1841 - 1851 de Ioan Greble, protopop Muncel,
1852 - 1868 de Vasile Cosma, administrator protopopesc, Rohia
1869 ............................................................................
1870 - 1871 de Samuil Cupşa, administrator protopopesc, Cupşeni
1872 - 1905 de Samuil Cupşa, protopop, Cupşeni
1905 - 1906 de Teodor Herman, administrator protopopesc, Lăpuşul Unguresc
1906 - 1911 de Vasile Duma, protopop, Lăpuşul Unguresc
1912 - 1920 de Andrei Ludu, protopop, Lăpuşul Unguresc
1921 - 1928 de Zaharie Man, protopop, Târgu Lăpuşului
1921 - 1931 de Nicolae Gherman, administrator protopopesc, Târgu Lăpuşului
1932 - 1948 de Ştefan Ghaţiei, protopop, Târgu Lăpuşului
1948 - 1949 de Pavel Pieu, protopop, Târgu Lăpuş
1949 - 1950 de Gherghe Todea, protopop, Târgu Lăpuş
1950-1951 de Teodor Ungur, protopop, Târgu Lăpuş
1951 - 1952 de Dionisie Gog, protopop, Târgu Lăpuş
1952 - 1968 de Petru Şuteu, protopop, Târgu Lăpuş
1968 - 1976 protopopiatul a fost desfiinţat
1976 - 1983 de Augustin Mureşan, protopop, Târgu Lăpuş
1983 - 2013 de Ioan Ciceu, protopo, Târgu Lăpuș
Din luna noiembrie 2013 conducerea protpopiatului este încredințată, de către IPS Iustinian Chira, preotului Florin Stan, preot al parohiei Tg. Lăpuș II - Înalțarea Domnului.
